Cantitatea de apa în România

În comparaţie chiar cu restul Europei, România este o ţară cu resurse de apă reduse. În ciuda realizării a numeroase acumulări, volumul de ape de suprafaţă stătătoare este modest, iar râurile au debit relativ mic. Cifric, resursele totale de apă ale României sunt evaluate la 40 x 109 m3 / an, din care din râurile interioare numai 5 x 109 m3 / an (10 x 109 m3 / an în regim amenajat) şi 3 x 109 m3 / an apă subterană. Potenţialul de apa e aproximat la 1750 m3/locuitor/an, faţă de media europeană de 4800 m3/locuitor/an.                                                                                        
Dunărea este puţin utilizată ca sursă de apă şi punerea ei în valoare în acest sens nu se întrevede în viitorul apropiat, deşi planuri există. Chiar şi ridicând mult procentajul utilizării Dunării ca sursă de apă, volumul de resurse pe cap de locuitor rămâne modest în comparaţie cu media în Europa.
Rezervele de apă diferă geografic, ele fiind bogate în zonele montane şi reduse în Bărăgan şi Dobrogea, precum şi în unele zone carstice, unde utilizarea apelor meteorice pentru nevoile populaţiei nu este o raritate. Diversele aducţiuni interbazinale nu au anulat discrepanţele şi nu cresc pe ansamblu cantitatea de apă, fapt pentru care România are un motiv în plus să manifeste grijă faţă de apele ei, care pun probleme serioase nu doar cantitativ ci mai ales calitativ.
In tara noastra, regimul precipitatiilor respecta zonalitatea verticala. Cele mai mari cantitati anuale cad pe muntii foarte inalti, pana la 1.200 mm, iar cele mai mici, in partea de SE a tarii si in Dobrogea (350 – 450 mm).

Cantitatea de apa în Europa

Europa are resurse de apă estimate la 1015 m3 ape subterane, 2580 x 109 m3 ape de suprafaţă (din care 131 x 109 m3 în râuri, 2027 x 109 m3 în lacuri naturale şi 422 x 109 m3 în acumulări artificiale) şi 4090 x 109 m3 în gheţari. Scurgerea medie (precipitaţii minus absorbţie în sol şi evaporare) este de 304 mm / an, adică 3100 x 109 m3, pe un teritoriu de 10,2 milioane km2 . Raportat la populaţia Europei (680 milioane locuitori), înseamnă teoretic 4560 m3 / locuitor / an, la o captare totală actuală de 700 m3 / locuitor / an = 1920 l / locuitor / zi.
Aparent, nu ar trebui să existe probleme cantitative privind resursele de apă deşi în America de Sud de exemplu există de 10 ori mai multă apă pe cap de locuitor decât în Europa.. Repartiţia apei existente la nivel european este însă foarte inegală, ţările din nordul Europei având, pe cap de locuitor, resurse de 6-8 ori mai mari decât celelalte. Şi totuşi se estimează că, în apropierea centrelor urbane din toate ţările Europei, cu excepţia Irlandei, resursele de ape subterane şi de suprafaţă sunt supraexploatate. Consumul global pe fiecare ţară trebuie şi el detaliat, căci sunt diferenţe importante. În plus, intervine puternica variaţie sezonieră, variaţia interanuală şi alţi factori.

Distributia apei pe glob

Nevoile de apă ale omului nu par mari la prima vedere faţă de cifrele arătate. Însă din apele dulci lichide, numai 4% (0,2 x 106 m3) se estimează ca fiind prelevabile pentru consumul uman, cantitate foarte redusă ţinând cont de creşterea puternică a consumului de apă în ultimele decenii şi variaţia sezonieră şi cea geografică a surselor.

Factorul cel mai important, care ne intereseaza in studiul nostru sunt precipitatiile. Astfel prin intermediul precipitatiilor putem avea o sursa de apa regenerabila care daca o folosim nu afectam mediul.  Precipitatiile reprezinta, ca si temperatura aerului, un element deosebit de important pentru caracterizarea unui regim climatic. Acestea se formeaza prin condensarea vaporilor de apa la atingerea pragului de saturatie si pot fi:
-  precipitatii atmosferice (ploaie, ninsoare, grindina), care cad pe pamant din nori, sub influenta gravitatiei;
-  precipitatii „la sol” (roua, bruma, chiciura). Acestea se formeaza prin condensarea la sol,  la nivelul vegetatiei sau a unor obiecte, a vaporilor, prin racire.
Factorii care determina formarea ploilor, distributia si cantitatea acestora sunt numerosi, dar cei mai importanti sunt:
-  relieful, prin altitudine, care formeaza ploi orografice;
-  convectia (inaltarea) si racirea maselor de aer care formeaza ploi de convectie;
-  deplasarea maselor de aer, in special atunci cand aerul cald escaladeaza masele de aer mai reci si mai stabile, cand se formeaza ploi de front (frontale).

Pe glob, precipitatiile au o repartitie zonala, dar intervin numerosi factori care isi impun amprenta pe aceasta zonalitate. Acestia sunt: temperatura aerului, vanturile, departarea de oceane si mari, relieful prin altitudine, fragmentare, orientare si dispunere, curentii oceanici, vegetatia etc. Toate acestea introduc modificari asupra caracterului zonal al precipitatiilor de pe suprafata globului.
In aceasta repartitie, exista si extreme, cum ar fi:
-  valori maxime: Cerapundji – India – 12.655 l/m2 (sau mm); Debundja – Camerun – 12.090 mm; Anori – Columbia – 7.139 mm; San Juan del Sur – Nicaragua – 6.588 mm. Valorile se considera pe un an calendaristic.
-  valorile minime – in deserturi: 200 – 300 mm/an si sub aceasta valoare.

Cum sa...."orice".....in instalatii

 

                                             Consumuri de apa

Cantitatea şi repartiţia apei pe glob

       Decenii întregi s-au făcut mari eforturi de a determina cantitatea şi repartiţia apei.               
       Cantitatea totală actuală de apă de pe planeta noastră este estimată la circa 1,4 miliarde de kilometri cubi. Estimări mai exacte propun cifra de 1357,506 x10¹⁵ m³. Această cantitate se apreciază că a fost de multe zeci de ori mai redusă în urmă cu 4 miliarde de ani (20 x10¹⁵ m³) dar scoarţa pământului a eliberat treptat 3400 x10¹⁵ m³ apă. Diferenţa până la valoarea actuală este pusă pe seama apei disociate definitiv prin fotosinteză, care a dat naştere actualei atmosfere. Acest proces continuă şi în momentul de faţă, apreciindu-se că se pierd anual definitiv, prin fotosinteză, 550 x10⁹ m³ de apă. Pierderile externe (disiparea din atmosferă în spaţiul cosmic) sunt contrabalansate de aportul extern prin meteoriţi şi praf interplanetar (circa 10.000 tone anual), în care adesea există apă.
        Din totalul apei din hidrosferă, 97,42 % este sub formă lichidă (1364 x 10¹⁵ m³), 2,57% în stare solidă (36 x10¹⁵ m³ ) şi sub 0,00001% (0,013 x 10¹⁵ m³) în stare gazoasă. Această proporţie a variat şi ea de-a lungul erelor geologice, după temperatură (conform principiului lui Le Catelier din fizică).
       Topirea totală a calotei glaciare antarctice şi groenlandiene ar produce creşterea nivelului oceanului planetar cu peste 90 metri, dar şi o puternică ridicare a celor două suprafeţe de uscat scăpate de povara gheţii. Din apă, 1350 x 10¹⁵ m³ aparţin oceanelor, lacurilor sărate şi mărilor interioare şi doar 2,57% este “dulce. Din aceasta, 30% sunt ape subterane (lichide sau sub formă de permafrost), 50% ape de suprafaţă staţionare şi 20% ape de suprafaţă curgătoare. Cifre mai exacte estimează 125.000 km³ în lacuri cu apă dulce şi 1250 km³ în râuri. Umiditatea din sol şi apa vadoasă ar totaliza 67000 km³ in schimb apele subterane, până la 4000 m adâncime, ar cuprinde 8.350.000 km³, adică 0,61% din hidrosferă, iar gheţarii şi calotele de gheaţă 29.200.000 km³ , adică 2,14 % din hidrosferă.      
          Biosfera înglobează numai 0,0006 x 10¹⁵ m³ de apă. La mari adâncimi există apă şi în scoarţa terestră, din care activitatea vulcanică mai aduc la suprafaţă alături de alte gaze.

Montajul apometrelor de apartament

Montajul apometrelor se face de preferinta sub chiuveta de la baie sau la bucatarie, apometrele fiind montate pe tevile de alimentare cu apa rece si calda imediat dupa robinetii de trecere. 
Pentru montare apometre consultati www.apometre.org.ro sau sunati la tel 0758.479.156